133 scrie:Hai ca in curand o sa bociti si dupa astea... Si o sa ramaneti cu muyokar. Ca noi am fost smekeri, ne-am falimentat rocarul ca sa cumparam din germeyeria made with russian gaz. Si din turkurkan asisderea.
Acolo mi se pare personal o ditai prostia, oarecum demn de criticat.
Adică să ai zeci de mașini retrase fix din același model, oricât ar fi de moderne și pretențioase de reparat, și să nu (vrei să) repari mai nimic, nu cred că e din cauză că sunt absolut toate ireparabile (sau nu sunt piese) cât e rea voința. Din 3 hai 5 maxim tot cred că ai face una bună, din simplul fapt că o iei pe cea mai puțin dezmembrată sau mai ușor de reparat, și ar trebui să găsești piesele problemă la celelalte, doar nu-mi zi că sunt picate toate fix cu același lucru. Mă rog, s-a înțeles ideea. Poate spun prostii, deși nu cred.
La Rocar, marea prostie mi s-a părut, mă iertați de expresie, fudulia românului cam de prin anii 2000 încoace, deși ceva începuseră chiar și după 1989. Încă odată spun, nu eram și nu vom fi cel puțin până după 2030 o țară care să avem în exploatare mașini (de orice fel) cu multă electronică, nepotrivite infrastructurii de aici și greu sau mai pretențios de reparat, înțeleg că trebuie să avansăm, dar puteam în alte moduri cât să împace și capra și varza. Nu ne comparăm cu nemții sau elvețienii încă o dată, pornind în principiu de la legi și salarii. Fă în Suedia salariu de 300 € și legi care să favorizeze mai mult răul ca în România și să vezi schimbări, poate mai rău ca la noi. Plus că românul e un fel de om care nu se va schimba prea curând.
Spun fiindcă zilnic am de-a face cu toate astea, și ce-i astăzi se cam bate cap în cap sau vine ca nuca-n perete. Gen românul și mașina electrică, prețurile și salariile, electronica sofisticată și veche, comunistul în capitalism sau țăranul mutat la oraș, îs doar câteva exemple pentru care aș scrie și o carte de ce le consider a fi mari probleme și mai rău cam iremediabile, dacă aș mai avea timpul pe care mi-l doresc.
Nu vreau să uitați că vechile mașini, de regulă sovietice, dar și ca autobuze și troleibuze, DAC și în special Ikarus, iar ca tramvaie și camioane, Tatra, au fost făcute să țină mult și bine iar casarea acestora nu a fost o soluție prea ingenioasă în favoarea lucrurilor cu uzură planificată, fiindcă astăzi cam tot ce vedeți nou au uzul planificat, că astea sunt interesele actuale ale lumii "moderne" și condusă de toți șerpii pentru care spun direct că-i privesc cu toată sila, și le-aș aprinde lumânări cu fiecare ocazie.
Cu toate că nu are nici asta legătură cu subiectul, dar ca să nu mai continui cu altă postare, mă chinui de ceva timp bun (fiindcă inițial depindeam de o singură sursă, însă acum am reușit să găsesc și alternative) să achiziționez un teren cât mai mare atât din dorința pentru o locuință mai spațioasă, cât și o parte din curte s-o dedic acestei mâne de pasionați care doresc să achiziționeze un autobuz, camion sau orice alt vehicul (chiar și autoturisme) cu potențial istoric și nu au posibilități de stocare, ca de acest calvar să-i pot scăpa și astfel să încurajez, pe cei foarte puțini oameni predispuși de a mai salva ultimele picături de "mașini fără moarte". Mai ales că mulți stau la bloc, și ciuciu loc.
Însă la urma urmei, depind și eu de niște aprobări, de niște sume limitate, de variantele oferite de site-urile de anunțuri care la urma urmei trebuie să corespundă cu un caiet de sarcini și tot așa. În concluzie, nu pot promite fiindcă și timpurile acestea sunt destul de imprevizibile, însă împreună poate putem reuși. De unul singur e mai greu dar nu chiar imposibil, să ai mașinile tale pe terenul tău, să te ocupi și de reparații, și tot așa. Sună aparent ușor dar nu-i chiar atât de easy.